Blog de parenting

Copiii si cosmarurile nocturne

 

Si pentru ca v-am relatat de la inceput o intamplare adevarata ce a condus la nasterea acestui blog, pentru ca subiectele alese de mine fac parte din experienta mea de mama (experiente de care "m-am lovit" la un moment dat) va spun ca subiectul ales astazi spre elucidare are legatura cu una dintre experientele de viata ale fiicei mele - cosmarurile nocturne.

 

De cand o am pe Andra ni s-a intamplat in mai multe randuri, de-a lungul anilor, ca ea sa se trezeasca in miez de noapte fie plangand, fie chiar tipand dupa noi, fie tremurand atat de tare (asta s-a intamplat acum o saptamana) incat eu am intrat in panica, nu mai stiam ce sa fac ca sa ii alin frica, si am apelat la ajutorul sotului meu, care a aprins becul, a luat-o in brate (suportul patern e extraordinar si el) si a reusit sa o trezeasca (ea era inca in acel vis nebun, care nu ar trebui sa supere mintile acestea mici si minunate).

 

Ei bine,, niciodata pana saptamana trecuta, nu mi-am pus cu destula seriozitate intrebarea "de ce au copii experiente nocturne atat de negative incat sa ii faca sa planga, tipe, trezeasca etc.?". Intotdeauna am crezut ca ele apar fie din cauza unui desen animat in care se vorbeste urat sau se intampla actiuni indezirabile pentru varsta ei (care mie "imi scapa"), fie din cauza ca se culca suparata (nu intotdeauna, trebuie sa recunosc, se pune la somn senina, cateodata exista o mica cearta inainte de somn) sau pentru ca peste zi a intampinat situatii cu care nu s-a simtit comfortabil.

 

Se pare ca temerile nocturne si cosmarurile sunt extrem de comune in timpul copilariei, mai ales in perioada prescolara. S-a teoretizat ca sunt parte normala a dezvoltarii, pe masura ce imaginatia copiilor se dezvolta si acestia incep sa inteleaga ca exista lucruri in aceasta lume care exista si care ii pot rani (fizic sau psihic). Cateodata acest tip de experiente nocturne sunt rezultatul unei experiente infricosatoare pentru copil (si aici exemplele sunt numeroase - de la a-i fi frica de un caine mare pana la a experimenta un accident de masina, spre exemplu), insa alte ori par ca apar fara un motiv anume. De fapt, absolut orice experienta care trezeste emotii negative il poate face sa ii fie frica sau sa se simta anxios. Mai mult decat atat, in functie de dezvoltarea stagiala pe trepte de varsta, copiii au frici de naturi diferite. Copiilor de varsta frageda le este frica de monstri sau orice alt fel de creaturi imaginare, in timp ce copiilor de o varsta mai mare de le este frica de o amenintare reala care le poate face rau, cum ar fi un hot.

 

Ei bine, unii dintre copii invata, folosindu-se de aceste temeri, frici (cum vrem sa le numim), sa gaseasca o modalitate de a prelungi cat mai mult momentul de seara de a pune in pat la culcare.

 Ce putem face atunci cand copilul ne spune ca ii este frica sa mearga la somn?

1. Sa ascultam si sa intelegem - este foarte important sa incercam sa intelegem temerile / fricile (nu e cazul sa i le anulam din start sau sa glumim pe seama lor)

2. Sa reconfirmam ideea de securitate - doar noi suntem cei care ii putem convinge ca alaturi de noi sunt in siguranta

3. Sa ii invatam sa aplice tehnici de coping - asta se traduce prin a-l invata pe cel mic sa raspunda si altfel la aceste temeri - sa fie curajos sau sa se gandeasca doar la lucruri pozitive. Mai multe decat atat este bine sa le povestim din experientele proprii in care am avut temeri / frici si cum am trecut peste ele.

4. Sa ne distram pe intuneric - sa ne jucam cu lanternele (cu siguranta mai sunt si alte exemple)

5. Sa ne folosim imaginatia si sa fim creativi - o jucarie de plus sau orice alta jucarie pe care copilul o adora poate fi folosita ca si "instrument" pentru a face copilul sa se simta securizat

6. Lampa de veghe - poate fi folosita cu succes atata vreme cat nu il impiedica pe copil sa adoarma sau lumina provenita din afara camerei lui (ii putem lasa usa deschisa ca sa nu se simta singur)

7. Sa evitam orice material vizual care ar putea sa ii sporeasca temerile / fricile

8. Sa ii crestem copilului increderea in sine

9. Sa stabilim limite - nu ne dorim ca el sa se foloseasca de aceste temeri pentru a reusi sa ajunga sa doarma cu noi sau sa planga cand vine ora de culcare ca ii este frica (eu o intreb pe Andra de fiecare data cand se foloseste de plans pentru a obtine ceva "te doare ceva?"; raspunsul sau este totdeauna "nu"; apoi urmeaza intrebarea mea "si atunci ce motiv ai sa plangi?")

 

Acestea sunt doar cateva din multitudinea de exemple demne de urmat pentru a ne ajuta (pe noi si pe copilul nostru) sa aiba o noapte si un somn linistit.