Streptococcus pyogenes

Cat timp a trecut...imi era dor sa ma documentez si sa va informez si pe voi in legatura cu "chestii" ce pot aparea in viata copiilor nostri si implicit a noastra. Titlul care face subiectul postarii mele de azi este unul dintre aceste "chestii" cu care familia mea recent s-a intalnit.

Pe la inceputul lunii iunie fetitei mele i-au aparut pe picioare mai multe bubite, care semanau mai degraba cu o reactie alergica sau, mai apoi, cu urticarie. Pe langa acestea a inceput sa aiba o sensibilitate nazala aparte (ii sangera nasul putin de fiecare data cand il curata). Acest tablou clinic a fost caracterizat de catre mai multi medici ca nefiind de speriat sau periculos si i s-a prescris tratament medicamentos antihistaminic (gen Aerius) si niste vitamine. Dupa 2 saptamani de la aparitia acestui tablou trebuie sa mentionez ca bubitele s-au extins, iar una dintre ele s-a transformat in bubita purulenta, motiv pentru care am revenit la medic si am hotarat sa ii facem un exudat nazal, dar nu pentru ca exista din partea medicului un motiv de ingrijorare legat de bubite, ci legat de faptul ca exista in continuare si sensibilitatea nazala de care am amintit mai sus. Au venit rezultatele si...a reiesit faptul ca are prezent acest tip de streptoccoc in nas in colonii numeroase. Deoarece nu mai auzisem pana atunci despre el si pentru ca am observat ca medicul a tratat situatia parca prea serios, am inceput sa ma documentez pe marginea acestui subiect, iar rezultatul se regaseste mai jos. Va doresc lectura usoara si multa sanatate voua si puiutilor vostri!

Streptococii apartin familiei Streptococcaceae, sunt coci sferici, Gram-pozitivi, care formeaza perechi sau lanturi in cursul diviziunii celulare.

 

Clasificarea membrilor familiei Streptococcaceae a suferit numeroase si repetate remanieri in special dupa aplicarea metodelor de biologie moleculara, iar in momentul de fata se utilizeaza 2 criterii de clasificare: aspectul hemolizei pe geloza sange si clasificarea antigenica Lancefield.

Dupa aspectul hemolizei pe geloza sange, streptococii se clasifica in urmatoarele categorii: streptococi β-hemolitici, streptococi α-hemolitici, streptococi α’ si streptococi nehemolitici.

Clasificarea antigenica a fost introdusa de Rebecca Lancefield (1933) si are drept criteriu de clasificare prezenta polizaharidului C in peretele celular. Acest polizaharid este un antigen cu specificitate de grup fiind prezent la toate grupele de streptococi cu exceptia grupei D la care este inlocuit cu acid glicerol-teichoic.

Streptococcus pyogenes este singura specie a grupului Lancefield A. Cei mai multi streptococi care contin antigenul de grup A sunt streptococi piogeni beta-hemolitici care au ca habitat organismul uman. Starea de portaj nazo-faringian este prezenta la 10-30% din oameni. Streptococul piogen este principalul patogen uman asociat cu invazia locala sau sistemica si cu dezordini imunologice poststreptococice. A fost izolat ca agent etiologic al unor afectiuni grave:

 - infectii respiratorii: faringite, angine

 - infectii tegumentare: erizipel, impetigo

 - infectii ale tesuturilor moi: fasceite necrozante, celulite

 - febra puerperala 

 - scarlatina

 - sindrom de soc toxic

 - complicatii supurative prin popagarea infectiei

 - complicatii non-supurative: febra reumatica, glomerulonefrita acuta, coree, eritem nodos

 

Polizaharidul C prezent in structura peretelui multor streptococi, induce aparitia anticorpilor implicati in reactii imunologice incrucisate fata de tesutul conjunctiv si glicoproteinele cardiace.

Proteina M reprezinta cel mai important factor antigenic si de patogenitate pentru streptococul beta-hemolitic din grupul A. Are specificitate de tip. Deoarece sunt aproximativ 100 tipuri de proteina M, o persoana poate face infectii repetate cu S. pyogen de grup A de diferite tipuri. Proteina M a fost identificata si la streptococi din grupul G.

 

S-a dovedit experimental ca atunci cand proteina M este prezenta, streptococii sunt virulenti. Proteina M impiedica interactiunea bacteriei cu celulele fagocitare facandu-i pe streptococi capabili sa reziste fagocitarii de catre leucocitele polimorfonucleare.

Se pare ca proteina M si probabil si alte antigene streptococice au un rol important in patogeneza febrei reumatice (reumatismului articular acut). Domeniile antigenice conservate din proteinele de clasa M (in special clasa I) reactioneaza incrucisat cu muschiul cardiac uman.

Rezistenta impotriva infectiei streptococice are specificitate de tip. lmunitatea fata de infectia cu streptococi de grup A este legata de prezenta anticorpilor specifici anti-proteina M.

In cazul infectiei streptococice care duce la scarlatina imunitatea dupa boala este durabila, mentinandu-se eventual pentru toata viata. Aceste persoane nu mai fac scarlatina dar pot prezenta angine cu streptococi avand diferite serotipuri de proteine M, streptococi producatori de eritrotoxina care reprezinta sursa de infectie pentru cei din jur. In cursul infectiilor streptococice apar anticorpi anti-streptolizina O, identificati prin teste serologice (reactia ASLO). Titrul anticorpilor poate fi util in diagnosticarea bolilor poststreptococice.

Streptococii sunt potential implicati intr-o mare varietate de boli. In principal, patogenitatea lor se datoreaza multiplicarii si capacitatii de invazivitate.

Proprietatile biologice ale microorganismelor infectante, natura raspunsului gazdei si poarta de intrare a infectiei au o mare influenta asupra tabloului patologic. Infectiile streptococice ar putea fi grupate astfel:

 

Boli invazive datorate streptococilor piogeni

Erizipelul, apare atunci cand poarta de intrare este reprezentata de tegument, este o dermo-epidermita edematoasa insotita de febra si stare toxica. Are evolutie favorabila sub tratament cu penicilina si evolutie grava in lipsa tratamentului.

Febra puerperala, se dezvolta in cazul unei infectii streptococice intrauterine. 

Sepsisul streptococic, este o infectie iatrogena cu evolutie extrem de grava, frecvent cu evolutie mortala.

Boli localizate

Faringita streptococica, cea mai obisnuita infectie datorata streptococilor beta-hemolitici. Extinderea la nivel amigdalian si eventual la nivelul altor structuri poarta numele de angina streptococica.

Boala se manifesta cu durere in gat, rinofaringita, amigdalita rosie si purulenta, ganglioni limfatici cervicali mariti si durerosi, febra mare. Exista (in special la copiii mici) tendinta extinderii infectiei catre urechea mijlocie, mastoida si meninge. De mentionat ca 20% din infectii sunt asimptomatice.

Scarlatina daca streptococii sunt lizogenizati, produc toxina eritrogena si daca pacientul nu are imunitate antitoxica apare eruptia caracteristica din scarlatina.

Pneumonia datorata streptococilor beta-hemolitici este rapid progresiva si severa, de obicei apare ca o complicatie in urma unei infectii virale (de exemplu gripa sau pojar).

Impetigo streptococic reprezinta o infectie locala a straturilor superficiale ale pielii, in special la copii. Se mai cunoaste si sub denumirea de „bube dulci”. Este foarte contagioasa, apare mai ales la copii sub 5 ani sub forma unor vezicule care devin pustule si apoi se acopera cu cruste. Localizarea leziunilor este cu precadere pe fata si extremitati unde persista timp indelungat in lipsa unui tratament adecvat.

Endocardita infectioasa 

Poate evolua acut sau subacut. In cazul endocarditei acute, in cursul bacteriemiei streptococii pot coloniza valvele cardiace normale sau lezate anterior. Distrugerea rapida a valvelor conduce frecvent la un deznodamant fatal in zile sau saptamani, in lipsa tratamentului antibiotic corespunzator si uneori a protezarii valvulare. Endocardita subacuta implica mai frecvent valvele anormale (malformatii congenitale, leziuni reumatice sau aterosclerotice).

Bolile poststreptococice

Dupa o infectie acuta cu streptococi beta-hemolitici de grup A urmeaza o perioada de latenta de circa 1-4 saptamani, dupa care se pot dezvolta bolile poststreptococice: reumatismul articular acut (RAA), glomerulonefrita acuta poststreptococica (GNA), coreea Sydenham, eritemul nodos, afectiuni care se datoreaza sensibilizarii la antigene streptococice si aparitiei de autoantigene.

 

Diagnosticul de laborator este in mod uzual bacteriologic, pri cultivarea si identificarea pe baza caracterelor morfologice, de cultura, biochimice si antigenice a microorganismelor din coloniile izolate sau evidentierea prin metode imunocromatografice a ag. Streptococcus pyogenes. 

Diagnosticul serologic este util atunci cand se presupune aparitia unei stari de hipersensibilitate si pentru diagnosticul pozitiv al RAA sau al GNA. In ambele cazuri criteriile de diagnostic sunt mult mai complexe, dar includ si dovedirea prin metode de laborator a unei infectii streptococice in antecedente. Metoda cea mai bine standardizata este dozarea anticorpilor antistreptolizina O (ASLO) prin metode fotometrice. Pentru zona noastra geografica se accepta ca normal maxim 200 UI  ASLO.

Importanta gadget-urilor in viata copiilor nostrii

Am ajuns si la cea de a doua tema printre temele propuse de voi pentru a fi dezbatute.

 

Inainte de toate trebuie sa va marturisesc ca fata mea are acces la smartphone-urile noastre (al meu si al sotului) pentru a se juca diverse jocuri care ii fac ei placere si o atrag atunci cand suntem in trafic in drum spre o locatie si extrem de rar, mai deloc acasa. De asemenea a primit sub forma de cadou, prea devreme in opinia mea (nu cred ca avea 4 ani impliniti), o tableta - pe aceasta o foloseste doar atunci cand plecam pe distante mai lungi (200 - 300 km cu masina sau 3000 si ceva de km cu avionul) fie pentru a se juca, fie pentru a viziona diverse desene animate.

 

Acum nu pot sa nu aduc in discutie si faptul ca am vazut parca prea multi copii, de diverse varste, cu tot felul de gadget-uri la purtator - in autobuz, pe strada, in parc etc. Oare e ok pentru ei sa le poarte precum le purtam si noi adultii, cu toate ca ei inca nu au maturitatea necesara sa inteleaga ce inseamna un gadget si care este scopul pentru care a fost el creat?

 

Un studiu al Kaiser Family Foundation facut in SUA din anul 2010 a scos in evidenta ca scolarii stateau, la acel moment, undeva la 7 ore si jumatate fie in fata televizorului, fie a calculatorului, a smartphone-ului sau a oricarui device digital - cu o ora si 17 minute mai mult decat se evidentiase intr-un alt studiu de acelasi fel facut cu 5 ani inainte, deci in 2005.

 

Chiar si copilasii mici, cu varsta de pana in 2 ani, au o medie de vizionare in fata televizorului de 2 ore, cu toate ca Academia Americana de Pediatrie (AAP) recomanda privarea totala de orice fel de ecran pana la varsta de 2 ani.

Acum daca expunerea copiilor nostri la astfel de stimuli tehnologici e benefica sau nu este o chestie de perspectiva, mult mai important fiind sa cautam sa gasim echilibrul intre tehnologie si metodele traditionale de joaca si invatare.

 

Urmarind modul in care copiii s-au adancit din ce in ce mai mult in lumea media interactiva, cercetatorii au descoperit ca exista o legatura directa intre timpul petrecut in fata oricarui device si obezitate, dificultate in focusarea pe activitati, inabilitatea de a-si face prieteni in lumea reala, imaginatie scazuta, performante academice scazute si agresivitate crescuta. Mai mult decat atat faptul ca ei nu isi mai folosesc timpul liber pentru a se juca in lumea reala a scazut extrem de mult creativitatea - aspect extrem de important in dezvoltare. Cu toate acestea nu s-au facut studii de natura longitudinala pentru a vedea cum influenteaza pe termen mediu si lung utilizarea intensa timpurie a gadget-urilor.

 

Tehnologia in sine nu creeaza probleme, sa fim seriosi - specia umana a evoluat extrem de mult datorita dezvoltarii tehnologiei - important este sa ne dam seama cum o putem utiliza eficient. Asa cum suntem atenti la ce mananca sau beau copiii nostri, tot la fel de atenti trebuie sa fim si la alegerea materialelor media pe care le introducem in viata lor, si asta fara a pune pe un plan secundar temele de efectuat acasa, activitatile fizice, timpul petrecut in familie sau cu prietenii etc.

 

Tot ceea ce ofera un program pe computer, o aplicatie pe telefon sau un program la TV poate fi sumarizat intr-un singur cuvant - continut. Un program bine structurat poate imbunatati abilitatile literare, matematice etc. indiferent de modalitatea sub care este livrat. Ar fi de dorit ca aceste programe sa fie create in functie de stagiile de dezvoltare ale copiilor si sa fie cat mai simple, sa aiba caractere pe care copiii sa le placa, sa fie multe repetitii ale subiectului din cadrul programului etc. 

 

Ar fi intelept din partea noastra, a parintilor, sa evitam expunerea copiilor nostri la programe media care starnesc frica sau violenta sau la cele de natura comerciala, intrucat copiii cu varste mai mici de cea de 7 ani nu pot face intotdeauna diferenta intre real si imaginar.

 

Si totusi, ce putem face concret pentru a nu ne "pierde" copiii in lumea virtuala?

1. Fii tu insuti un exemplu pentru copilul tau - nu mai lasa televizorul pornit cu orele, chiar si atunci cand nimeni nu se uita la el; nu iti mai lua smartphone-ul la masa etc. - incearca sa te limitezi si tu in a folosi gadget-urile atunci cand aveti timp liber de petrecut in familie

2. Concediaza-ti "bona electronica" - cu totii avem o viata poate prea incarcata in secolul in care traim, insa a-i permite copilului sa se "piarda" in lumea media doar pentru ca noi avem foarte multe treburi de facut si nu mai avem rabdare si pentru "copilarille" lor nu e corect pentru el - avem datoria morala fata de copiii pe care noi ni-i i-am dorit (nu au ajuns in vietile noastre pur si simplu) sa ii ingrijim (indiferent de forma pe care o intruchipeaza grija)

3. Sa dezvoltam comportamente sanatoase de vizitare a mediului media de cat mai devreme in viata copiilor nostri - 20 - 30 minute de 2 ori pe zi in fata oricarui gadget este de ajuns
 

4.Sa intelegem cum poate ajuta tehnologia in procesul de invatare - Google este cea mai mare "carte" de informatii care a fost vreodata inventata - e bine sa o studiem (are toate informatiile la un loc), dar e de asemenea important sa dezvoltam pe marginea informatiilor care se regasesc acolo si abilitatile de gandire critica

5. Sa fim sceptici - daca un anumit program se auto-prezinta ca fiind educational, aceasta informatie nu este neaparat adevarata - cautati recomandari solide pentru a vedea daca este educational sau nu

 

Vaccinurile - un must have in viata copilului?

 

Asa precum bine stiti, zilele trecute v-am provocat sa alegeti o tema de discutie pentru urmatorul articol. Au fost mai multe idei, le voi dezbate pe toate, insa incep azi cu o tema extrem de controversata in secolul nostru - vaccinurile la copii - pericol sau necesitate?

 

Cu totii ne dorim tot ce e mai bun pentru copiii nostri. Acordam o importanta crescuta scaunelor de masina, a diferitelor sisteme de siguranta pe care le folosim in casa etc. Printre multitudinea de aspecte, actiuni, dispozitive etc. le care le avem la dispozitie pentru a ne proteja copilul se afla si vaccinurile.

 

In Romania exista o schema obligatorie de vaccinare pusa la dispozitie de Ministerul Sanatatii, care imunizeaza copilul impotriva mai multor boli, dupa cum urmeaza: tuberculoza, anti diftero - tetano - pertussis, anti poliomelita, anti haemophilus influenzae B (bacterie care conduce la aparitia meningitei), antihepatita B, anti rujeola, rubeola, oreion. Se ofera mai multe doze de vaccin pana la varsta de 14 ani impotriva acestor boli. Probabil multi dintre noi se intreaba daca aceste vaccinuri se fac si in restul Europei sau in restul lumii. Ei bine, eu ma voi raporta mai departe doar la Europa, si va voi oferi detalii despre acest aspect.

Pe site-ul Centrului European pentru Prevenire si Control al Bolilor (ECDC) exista date disponibile referitoare la toate vaccinurile care se administreaza in Europa. In momentul de fata se efectueaza vaccinul impotriva tuberculozei in majoritatea statelor membre, cu exceptia tarilor precum: Austria, Belgia, Danemarca, Germania, Islanda, Italia, Olanda, Slovacia, Spania. Totodata va relatez si faptul ca Romania are, de departe, cele mai multe cazuri de tuberculoza raportate din intreaga Uniune.

In ceea ce priveste vaccinurile anti diftero - tetano - pertussis, anti poliomelita, anti haemophilus influenzae B si anti rujeola, rubeola, oreion, acestea se regasesc in schemele de vaccinare ale tuturor statelor membre UE. Atunci cand vine vorba de cel impotriva hepatitei B, si acesta se regaseste in schemele tuturor statelor membre, cu exceptia Islandei.

 

Fiecare vaccin are o doza specifica de substante pentru a imuniza copilul de boli, iar cea mai controversata substanta, thimerosal - ul, a fost subiectul multor studii, discutii, cercetari in ceea ce priveste relatia directa dintre aceasta si aparitia autismului. In unul dintre articolele mele trecute am facut o recomandare de vizionare a unui video speech care face referire clara la relatia dintre cele doua variabile (este vorba despre articolul cu autismul) - exista dovezi clare ca nu exista nicio relatie directa intre aceste doua variabile. Cu toate acestea, aceasta substanta fie a fost scoasa si inlocuita cu o alta in retetele de vaccin create, fie a fost semnificativ diminuata, si asta incepand cu anul 2001.

Ei bine, va impartasesc si informatia conform careia printre aceste vaccinuri exista cateva care au in compozitie si bacteria vie impotriva careia lupta practic vaccinul, unul dintre ele fiind vaccinul anti rujeola, rubeola, oreion - acelasi care la nivel mondial este in continuare dezbatut ca fiind in relatie directa cu aparitia autismului. Studiile longitudinale au scos in evidenta faptul ca exista un numar infim de cazuri in care populatia se imbolnaveste de aceste boli dupa administrarea vaccinului, insa intr-o forma a bolii foarte atenuata (si acest lucru se intampla doar pe terenul unui sistem imunitar scazut), iar asta este unul dintre motivele pentru care se recomanda parintilor sa isi aiba copilul in evidenta unui medic pediatru, acesta putand monitoriza constant starea de sanatate a acestuia, iar in cazul in care se ajunge la concluzia ca piticul are un sistem imunitar scazut, se poate alege varianta de a nu administra vaccinul, insa decizia trebuie sa apartina parintilor.

 

Mai mult decat atat, in prezent in Romania mai exista boli care in alte parti ale lumii nu mai exista - cum ar poliomelita (in Statele Unite aceasta bola a fost eradicata complet, si asta datorita vaccinarii).

 

Trebuie de asemenea mentionat ca in toate studiile despre vaccinuri publicate pana in prezent in lume se vorbeste despre reactii adverse dintre cele mai diverse - fiecare vaccin poate avea si reactii adverse, insa aceste reactii sunt prezente in procente extrem de mici.

Stiu ca exista multi care contrazic si aleg sa nu administreze vaccinuri copiilor lor - din varii motive. Legat de acest aspect pot sa va asigur ca exista stipulat in declaratia promovarii drepturilor pacientilor in Europa ca orice pacient poate alege sa refuze sau sa opreasca orice tip de interventie medicala, urmand ca, de la caz la caz, in functie de legislatia tarii in care traieste, sa isi asume "consecintele" care vin o data cu luarea acestei decizii (iar in acest sens recomand tuturor celor care au luat sau iau o astfel de decizie, sa se informeze in legatura cu legislatia in vigoare in ceea ce priveste administrarea / neadministrarea vaccinurilor).

 

Fiica mea a urmat pana in prezent schema obligatorie de vaccinare propusa de statul roman si va impartasesc ca in toti acesti 5 ani frumosi din viata sa nu a suferit de niciuna dintre bolile impotriva carora lupta vaccinurile.

 

Exista si o schema optionala de vaccinare disponibila la nivel national - aceasta cuprinde, pe langa schema obligatorie, cateva vaccinuri in plus - impotriva rotavirusului, a varicelei, a otitei medii acute provocate de Streptococcus pneumoniae, impotriva hepatitei A, a infectiilor pneumococice, impotriva meningitei cerebrospinale. Ei bine, dintre toate aceste boli amintite va impartasesc ca fata mea a suferit doar de varicela - fiind o boala extrem de contagioasa, m-am imbolnavit si eu de aceasta boala (intrucat nu am avut "parte" de ea cand am fost mica). 

 

Ca si incheiere va invit pe toti sa va raspundeti voi insiva la intrebarea din titlu, dupa ce v-ati integrat informatiile expuse mai sus.

 

 



Controversata clasa 0

 

Anul acesta, peste aproximativ 1 luna, fiica mea implineste 5 ani frumosi de viata. In septembrie am putea (daca noi dorim si daca ea reuseste sa treaca testele psihosomatice) sa o inscriem in clasa 0. In jurul acestui subiect am auzit atat de multe pareri, fie venite din partea parintilor care se regasesc in aceeasi situatie ca noi, fie venite din partea cadrelor didactice din invatamantul primar care au luat sau nu deja contactul cu clasa 0, incat am decis sa ma documentez pe marginea acestui subiect - daca e bine sau nu ca un copil de 5 ani si jumatate sa inceapa ciclul primar de invatamant.

 

Am descoperit un raport al AECEA (Education, Audiovisual and Culture Executive Agency) - department component al structurii departamentelor Uniunii Europene - din noiembrie 2014 care descrie pe larg sistemele educationale europene pentru anul 2014 - 2015. In cadrul acestui raport au fost incluse 44 state, pentru fiecare stat fiind descris sistemul propriu educational. Ei bine, in cadrul acestui raport, am observat urmatoarele:

- scoala primara incepe la varsta de 6 ani in tari precum Belgia, Republica Ceha, Romania, Danemarca, Germania, Irlanda, Spania, Franta, Italia, Austria, Portugalia, Slovenia, Slovacia, Islanda, Liechtenstein, Luxembourg, Norvegia, Muntenegru, Olanda, Polonia

- exista tari unde scoala primara incepe chiar mai devreme de varsta de 6 ani, si anume de la 5 ani, dupa cum urmeaza: Grecia, Croatia, Cipru, Letonia, Ungaria, Malta, UK, Bosnia Hertegovina

- mai exista si tari unde ciclul primar incepe de la varsta de 7 ani - Bulgaria, Estonia, Lituania, Finlanda si Suedia (aceste 2 tari sunt singurele din Europa care au o schema diferita de invatamant fata de restul tarilor membre)

 

Se poate observa din cele descrise mai sus ca in majoritatea statelor membre UE ciclul primar de invatamant incepe de la varsta de 6 ani. Totodata stiu ca multe dintre acestea sunt lideri europeni,altele mondiali, in ceea ce priveste sistemele educationale oferite. Exista astfel posibilitatea ca aderarea tarii noastre la un astfel de plan de invatamant adoptat la nivel european sa creasca sansele de reusita in viata ale copiilor nostri, si asta nu neaparat pe teritoriul tarii noastre, ci poate chiar pe teritoriul uneia dintre tarile enumerate mai sus, tari ce sunt aliniate la un standard international ok de supravietuire.

 

In restul lumii ciclul primar incepe fie la varsta de 5 ani (SUA, Noua Zeelanda, Australia), fie intre 6 - 7 ani (in China, Canada, Rusia, Japonia, India).

 

Ei bine, dat fiind faptul ca fata mea in septembrie va avea 5 ani si jumatate (situandu-se practic intre 2 sisteme educationale frecvent practicate la nivel mondial) cred ca ii voi da sansa sa incerce o lume noua, ce ii va deschide noi orizonturi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 



Cat e de important sa petreci timp cu copilul tau?

 

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris...si asta pentru ca saptamana trecuta fiica mea a fost in vacanta intersemestriala...ca majoritatea copiilor vostri.

 

Cand ea e acasa incerc sa imi focusez toata atentia si energia inspre ea - iar asta se traduce prin vizionare de desene animate impreuna, jucat (cu orice - creativitatea ei o depaseste cu mult pe a mea), citit povesti, plimbat, gadilat etc. Intotdeauna am simtit ca e extrem de important sa fiu acolo pentru ea, pentru cand are nevoie de mine sau de aprobarea mea. Sotul meu imi spune de multe ori ca eu traiesc in jurul ei, ca doar ea e importanta in viata mea...nu e adevarat, dar e adevarat ca sunt acolo pentru ea oricand ma cheama.

 

Si uite asa, pornind de la gandurile sotului meu, precum si de la instinctele mele care ma indeamna sa fac sau sa nu fac lucruri in viata, am ajuns la subiectul articolului de azi - cat e de important sa petreci timp cu copilul tau.

 

Cercetatorii care au studiat acest aspect au concluzionat ca a petrece timp cu copilul tau este cel mai mare imbold pentru increderea in sine pe care il poti oferi copilului tau. Ii ajuti sa castige incredere in ei si, in acelasi timp, le transmiti mesajul ca sunt pretuiti, iubiti si importanti. Totodata daca petreci timp cu copilul tau ai oportunitatea de a-i transmite in mod eficient valori ce sunt importante pentru familia in care traiti. Prin intermediul fiecarei activitati pe care o intreprindeti impreuna aveti sansa sa comunicati, iar astfel puteti sa aflati mai multe despre interesele lor, dar si mai important, le creati lor mediul necesar pentru a pune intrebari dintre cele mai diverse sau pentru a-si exprima emotii dintre cele mai diverse in legatura cu oameni, relatii, experiente de viata etc. 

 

Pe langa toate aceste idei, trebuie mentionat si faptul ca e important pentru copil sa petreaca timp cu intreaga familie - adica si mama, si tata. Ar fi de dorit sa ne focusam pe gasirea acelor activitati de familie care sa faca placere tuturor - masa in familie, vizionarea unui desen animat in familie, plimbari, excursii de weekend etc. Toate aceste experiente vor ramane in memoria copilului pana la maturitate, starnind peste ani si ani emotii pozitive puternice.

Stiu ca majoritatea dintre noi avem o viata extrem de ocupata de dimineata de la 7 - 8 (poate 6) pana spre seara (17-19, poate si mai tarziu). Cu toate acestea, va recomand cu drag ca atunci cand sunteti acasa cu piticul vostru, nu sa traiti pentru el sau prin el, ci doar sa fiti acolo atunci cand va cheama.







 

Autismul

 

 

 

Astazi voi aborda o tema de cercetare din ce in ce mai prezenta in societatea romaneasca, si anume autismul. De ce? Pentru ca mi s-a intamplat sa intalnesc 2 situatii diferite de manifestare a autismului la copii mici, pana in varsta de 2 ani. Cand te intalnesti cu diverse manifestari ale autismului sau cu un diagnostic clar de autism, sunt convinsa ca panica care te cuprinde, parinte fiind, mai ales in societatea romaneasca, este imensa, intrucat in Romania acestor copii nu li se dau multe sanse de recuperare si integrare in societate. Ei bine, eu personal cred ca noi toti, adulti, copii, avem acelasi drept la viata si la integrare sociala, indiferent de posibilele afectiuni pe care le putem avea.

 

Si pentru ca la nivel mondial acestui subiect i se acorda importanta cuvenita, am ales sa nu scriu despre autism, ci sa va pun la dispozitie materiale video care ne pot ajuta sa intelegem mai bine complexitatea bolii, in termen de aparitie, dezvoltare, recuperare etc. Impart cu voi videoclipuri pe de TedTalks deoarece este unul dintre cele mai competente site-uri de video speech din comunitatea internationala. Va doresc vizionare placuta!

 

https://www.ted.com/talks/wendy_chung_autism_what_we_know_and_what_we_don_t_know_yet?language=en#t-473647

 

https://www.ted.com/talks/rosie_king_how_autism_freed_me_to_be_myself

 

https://www.ted.com/talks/temple_grandin_the_world_needs_all_kinds_of_minds

 

https://www.ted.com/talks/ajit_narayanan_a_word_game_to_communicate_in_any_language

 

https://www.ted.com/talks/faith_jegede_what_i_ve_learned_from_my_autistic_brothers

 

https://www.ted.com/talks/derek_paravicini_and_adam_ockelford_in_the_key_of_genius

 

https://www.ted.com/talks/aditi_shankardass_a_second_opinion_on_learning_disorders

 

https://www.ted.com/talks/robert_gupta_between_music_and_medicine

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Parasomniile

 

Asa cum bine v-am obisnuit deja, subiectele mele au legatura directa cu intamplari, experiente sau comportamente din viata fetei mele. Va povesteam intr-un articol trecut despre cosmarurile nocturne pe care ea le-a avut. Ei bine, am fost cu ea la un control NPI (neuropsihiatrie infantila) pentru a discuta cu un specialist in tulburari de somn daca aceste comportamente care apar in timpul somnului sau sunt normale sau sunt o manifestare de natura patologica a vreunei boli. In urma acelei discutii am aflat ca manifestarile pe care ea le prezinta in timpul acelor "cosmaruri" poarta denumirea de parasomnii. Dupa intalnire am venit acasa si am inceput sa caut articole referitoare la acestea pentru a intelege mai bine cu ce avem de a face mai exact.

 

Parasomniile sunt o categorie a tulburarilor de somn care implica miscari anormale, comportamente, emotii, perceptii si vise care pot aparea in timpul adormirii, in timpul somnului, intre stadiile somnului sau in timpul trezitului din somn.

 

Un tip de parasomnii ce pot aparea sunt acelea din timpul somnului non REM. Sunt activate la nivel psihologic si practic cel care le experimenteaza este "prins" intre starea de somn si starea de trezire din somn. Ele se manifesta prin intermediul somnambulismului, al terorilor nocturne, bruxism etc. si sunt in mod comun intalnite in timpul copilariei. Cu toate ca la prima vedere nu reprezinta factori determinanti pentru manifestarea vreunei boli, este extrem de important sa avem o discutie cu un specialist pentru a ne asigura si el de normalitatea intamolarilor.

 

Ce se poate face acasa?

 

1. Trebuie sa cream un mediu sigur (locativ si psihologic) pentru copilul nostru

 

2. Sa ajutam copilul sa doarma mai mult - oboseala este unul dintre factorii care contribuie la terorile nocturne

 

3. Este necesar sa stabilim o rutina relaxanta inainte de ora de culcare

 

4. Trebuie "sa inchidem" stresul "intr-un dulap" - sa asiguram copilul ca nu exista niciun motiv de temere pentru el in nicio situatie

 

5. Este important sa gasim pattern-ul - la ce ore din timpul noptii se intampla, cat dureaza, cum se manifesta etc., pentru a putea oferi specialistului cat mai multe informatii

Scrasnitul din dintisori (bruxism)

 



Asa cum bine v-ati obisnuit deja, topicurile mele de research sunt acelea cu care ma intalnesc in viata fetitei mele. Nu de putine ori, de-a lungul existentei sale s-a cerut sau a venit mai in somn, mai in nesomn sa doarma cu noi. De foarte multe ori am auzit-o in timpul somnului ei scrasnind din dintisori. Am inceput sa imi pun intrebari legate de cauza / cauzele care ar putea conduce la un astfel de comportament in timpul somnului si asa am ajuns sa citesc aprofundat despre bruxism (caci asa se numeste stiintific scrasnitul din dinti).

 

S-a demonstrat ca acest tip de comportament este frecvent intalnit la copii. Cauzele clare de aparitie ale acestuia nu sunt inca definitiv demonstrate, insa pana acum s-a descoperit ca bruxismul poate aparea la copiii care au o deficienta de natura stomatologica, la aceia care intampina dureri (de natura ORL sau de crestere a dintilor) sau la aceia care experimenteaza stresuri de diferite naturi si intensitati ori sunt hiperactivi.

 

De cele mai multe ori nu exista efecte ale manifestarii acestui tip de comportament si, prin urmare, poate ramane nedetectat. Daca insa este depistat se recomanda o vizita la medicul dentist pentru a evalua starea de sanatate a dintisorilor. Exista cazuri in care medicul dentist poate recomanda purtarea pe timpul noptii a unei protectii dentare care ajuta la diminuarea sau chiar eliminarea unui astfel de comportament.

 

De cele mai multe ori bruxismul dispare pana la varsta adolescentei, la majoritatea copiilor acesta disparand o data cu caderea dintisorilor de lapte.

 

Cum pot fi ajutati acasa copiii care prezinta acest comportament pe timpul noptii?

 

Indiferent de natura cauzei care determina aparitia bruxismului pe parcursul noptii, este important de stiut ca acesta poate fi controlat prin intermediul unor activitati relaxante inainte de somn - baita sau dus cald, muzica de relaxare, citirea unei carti etc.

 

Totodata incercati sa deveniti "jurnalul de bord" al copilului dumneavoastra - asigurati-i securitatea de care are nevoie pentru a va putea impartasi atat gandurile care ii trezesc emotii pozitive, dar si pe acelea care ii trezesc emotii negative, astfel incat sa puteti sa ii demolati fricile, temerile etc. cu care se poate confrunta. 





 

Copiii si cosmarurile nocturne

 

Si pentru ca v-am relatat de la inceput o intamplare adevarata ce a condus la nasterea acestui blog, pentru ca subiectele alese de mine fac parte din experienta mea de mama (experiente de care "m-am lovit" la un moment dat) va spun ca subiectul ales astazi spre elucidare are legatura cu una dintre experientele de viata ale fiicei mele - cosmarurile nocturne.

 

De cand o am pe Andra ni s-a intamplat in mai multe randuri, de-a lungul anilor, ca ea sa se trezeasca in miez de noapte fie plangand, fie chiar tipand dupa noi, fie tremurand atat de tare (asta s-a intamplat acum o saptamana) incat eu am intrat in panica, nu mai stiam ce sa fac ca sa ii alin frica, si am apelat la ajutorul sotului meu, care a aprins becul, a luat-o in brate (suportul patern e extraordinar si el) si a reusit sa o trezeasca (ea era inca in acel vis nebun, care nu ar trebui sa supere mintile acestea mici si minunate).

 

Ei bine,, niciodata pana saptamana trecuta, nu mi-am pus cu destula seriozitate intrebarea "de ce au copii experiente nocturne atat de negative incat sa ii faca sa planga, tipe, trezeasca etc.?". Intotdeauna am crezut ca ele apar fie din cauza unui desen animat in care se vorbeste urat sau se intampla actiuni indezirabile pentru varsta ei (care mie "imi scapa"), fie din cauza ca se culca suparata (nu intotdeauna, trebuie sa recunosc, se pune la somn senina, cateodata exista o mica cearta inainte de somn) sau pentru ca peste zi a intampinat situatii cu care nu s-a simtit comfortabil.

 

Se pare ca temerile nocturne si cosmarurile sunt extrem de comune in timpul copilariei, mai ales in perioada prescolara. S-a teoretizat ca sunt parte normala a dezvoltarii, pe masura ce imaginatia copiilor se dezvolta si acestia incep sa inteleaga ca exista lucruri in aceasta lume care exista si care ii pot rani (fizic sau psihic). Cateodata acest tip de experiente nocturne sunt rezultatul unei experiente infricosatoare pentru copil (si aici exemplele sunt numeroase - de la a-i fi frica de un caine mare pana la a experimenta un accident de masina, spre exemplu), insa alte ori par ca apar fara un motiv anume. De fapt, absolut orice experienta care trezeste emotii negative il poate face sa ii fie frica sau sa se simta anxios. Mai mult decat atat, in functie de dezvoltarea stagiala pe trepte de varsta, copiii au frici de naturi diferite. Copiilor de varsta frageda le este frica de monstri sau orice alt fel de creaturi imaginare, in timp ce copiilor de o varsta mai mare de le este frica de o amenintare reala care le poate face rau, cum ar fi un hot.

 

Ei bine, unii dintre copii invata, folosindu-se de aceste temeri, frici (cum vrem sa le numim), sa gaseasca o modalitate de a prelungi cat mai mult momentul de seara de a pune in pat la culcare.

 Ce putem face atunci cand copilul ne spune ca ii este frica sa mearga la somn?

1. Sa ascultam si sa intelegem - este foarte important sa incercam sa intelegem temerile / fricile (nu e cazul sa i le anulam din start sau sa glumim pe seama lor)

2. Sa reconfirmam ideea de securitate - doar noi suntem cei care ii putem convinge ca alaturi de noi sunt in siguranta

3. Sa ii invatam sa aplice tehnici de coping - asta se traduce prin a-l invata pe cel mic sa raspunda si altfel la aceste temeri - sa fie curajos sau sa se gandeasca doar la lucruri pozitive. Mai multe decat atat este bine sa le povestim din experientele proprii in care am avut temeri / frici si cum am trecut peste ele.

4. Sa ne distram pe intuneric - sa ne jucam cu lanternele (cu siguranta mai sunt si alte exemple)

5. Sa ne folosim imaginatia si sa fim creativi - o jucarie de plus sau orice alta jucarie pe care copilul o adora poate fi folosita ca si "instrument" pentru a face copilul sa se simta securizat

6. Lampa de veghe - poate fi folosita cu succes atata vreme cat nu il impiedica pe copil sa adoarma sau lumina provenita din afara camerei lui (ii putem lasa usa deschisa ca sa nu se simta singur)

7. Sa evitam orice material vizual care ar putea sa ii sporeasca temerile / fricile

8. Sa ii crestem copilului increderea in sine

9. Sa stabilim limite - nu ne dorim ca el sa se foloseasca de aceste temeri pentru a reusi sa ajunga sa doarma cu noi sau sa planga cand vine ora de culcare ca ii este frica (eu o intreb pe Andra de fiecare data cand se foloseste de plans pentru a obtine ceva "te doare ceva?"; raspunsul sau este totdeauna "nu"; apoi urmeaza intrebarea mea "si atunci ce motiv ai sa plangi?")

 

Acestea sunt doar cateva din multitudinea de exemple demne de urmat pentru a ne ajuta (pe noi si pe copilul nostru) sa aiba o noapte si un somn linistit.

Importanta somnului in viata copiilor nostri 

 

De cand o am pe Andra mi s-a spus de foarte multe ori ca sunt fie tipicara, fie exagerata in ceea ce priveste regulile dupa care o educ, fie prea rigida etc. Poate ca exista cate un pic de adevar in fiecare dintre sintagmele care mi s-au adresat la un moment dat.

 

Unul dintre aspectele care m-au interesat intotdeauna, din viata fetei mele, este somnul - am fost, asa cum mi s-a spus, tipicara, exagerata etc. Ei bine, eu am simtit ca e extrem de important ca ea sa aiba un program regulat si strict in ceea ce priveste somnul, pentru a se dezvolta frumos si armonios (si eu dorm cat de mult pot, este ca un hobby pentru mine). Chiar si atunci cand lucram excesiv de mult, iar timpul meu pentru orice alt tip de activitati era mult prea limitat, am considerat ca este extrem de important sa imi desfasor aceste activitati dupa programul de somn al fiicei mele. Iar azi mi-am adus aminte de cat de mult accent am pus pe acest aspect, si asa a luat nastere subiectul acestei noi postari.

 

Aparent cele mai importante cerinte pentru o crestere si dezvoltare armonioasa ale copiilor nostri sunt: dragoste, protectie si suport din partea parintilor, o alimentatie adecvata si un somn adecvat. Oare de ce si somnul? Pai pentru ca in timpul copilariei petrecem aproximativ 40% din timp dormind.

 

Cercetarile in domeniu au aratat ca acei copii care nu au un somn regulat pana la varsta de 3 ani dau dovada de hiperactivitate, impulsivitate in activitatile cognitive pe care le desfasoara, iar in unele cazuri performanta cognitiva a acestora scade. Mai mult decat atat exista situatii in care apar deficiente in relationarea cu ceilalti.

 

In cazurile in care copiii nu au parte de un somn bun (cantitativ si calitativ) ne intalnim cu: insomnii, cosmaruri, somnambulism, sforait, narcolepsie (somnolenta excesiva in timpul zilei ), vorbit in somn, apnee (intrerupere temporara a respiratiei).

 

Ce inseamna un somn bun pentru dezvoltarea armonioasa a copiilor nostri?

 

Teoreticienii acestui subiect spun ca, pentru un nou-nascut, somnul bun se traduce in 11 - 18 ore de somn pe zi, pentru copiii cu varsta de pana la 1 an acesta se traduce in 14 - 15 ore de somn pe zi. Pentru aceia care se gasesc in categoria 1 - 3 ani este de dorit ca somnul sa fie de 12 - 14 ore pe zi. Prescolarii au nevoie de 11 - 13 ore de somn pentru a creste sanatos, iar copiii de scoala au nevoie de 10 - 11 ore de somn pe zi.

 

Cum reusim sa le facem un obicei din a dormi "sanatos"?

 

Atunci cand vorbim despre noi-nascuti este important ca mediul sa fie unul linistit, iar locul de somn comfortabil. De asemenea e de dorit sa punem copilul pe spate in timpul somnului. Totodata, pentru a-i forma un obicei sanatos este important ca atunci cand vine seara sa reducem din zgomot, lumini, activitati astfel incat bebelusul sa invete sa asocieze mediul cu somnul. Nu trebuie sa punem bebelusul in pat atunci cand e deja adormit, ci este de dorit sa il punem inainte de a adormi, pentru a-si forma reflexul de a merge la culcare.

 

Indiferent de rutina pe care o alegem inainte de a ne pune copilul la culcare, nu uitati sa va stabiliti impreuna cu el o astfel de rutina - eu cu Andra avem rutina noastra: un bol de cereale cu lapte, dus / baie, un episod de desene animate / o poveste.